2 comentarii Friday, December 25, 2009

Sunt o mie si una de probleme pe care as putea gasi in legatura cu craciunul. Multe ar fi neinspirate, unele ar fi neglijabile dar toate sunt enervante in felul lor si din motivul asta o sa incerc sa scriu cateva care chiar ma scot din sarite.

1. Ca la orice sarbatoare religioasa cre(s)tina o sa incepem cu cel mai simplu. Craciunul nu are nimic de a face cu Dzeu. Dupa cum a fost facut calculul de oameni de stinta s-a dovedit ca fiul lui al' mare nu s-o nascut de ajunul craciunului ci undeva in mijlocul anului calendaristic. Daca nu ma credeti dati un google pe "jesus birthday" si o sa vedeti ca sunt numeroase site-uri care spun acelas lucru. Bottom line: don't argue with science.

2. 25 decembrie nu este o sarbare religioasa avand in vedere punctul unu.

3. Ziua asta are doar 2 motive de sarbatorit: a) o ocazie in plus pentru baut pana crapa omul si se apuca de viol la prima tipa cu silicoanele afara si b) multe cadouri inutile pentru oameni pe care ar trebui sa-i iubim si in restul de 364-365 zile si si o graza de oameni pe car le vezi de 2 ori pe an dar se asteapta si ei la ceva frumos de la tine.

4. Reducerea bugetului personal la 0. Multumim pentru asta.

5. Nimeni nu lucreaza. Craciunul este una dintre momentele al anului cand nu poti sa faci absolut nimic deoarece toata lumea e prea preocupat cu bautul ca sa mai faca si altceva.

6. O zi de stat cu familia desi majoritatea lumii chiar n-are nici un chef. Multa familie, si mai multe probleme si nervii la pamant. Craciunul este ziua in care atat mama, tata, frati/surori, caini, pisici si toate rudele de gradul intai sunt prezenti cat si matusi obsedate de curatenie, unchi supraponderali, verisori nervosi ca n-au primit cadoul dorit (si multi, multi in plus) isi fac aparitia in speranta ca o sa fie fiecare servit regeste. Mergeti acasa si luati-va webcam ca sa pot sa va dau ignore!

7. Cei care chiar imi sunt dragi nu au cum sa vina la o bere deoarece traditia spune ca trebuie sa fim uniti in familie de craciun. Asemanarea pe care o fac la punctul asta in fiecare an este aceea de bombardare. Toti ne bagam in beci si asteptam sa treaca avioanele. INCOMING!

8. Mizerie, mizerie, ah...ciocolata....ba nu...e doar mizerie. Cu atat de multa mizerie, plicuri, hartie de impachetat ma gandesc cum arata locatia de depozitarea gunoiului dupa saptamana de sarbatori.

9. Grija cu focul! Lumini de craciun, foc deschis, un pom flamabil si lista continua. Inca nu e mare lucru. Stai....ce am scris la punctul 5?

10. Aici va las sa va folositi propria imaginatie. Ganditi-va la toate lucrurile care va deranjeaza la craciun. Scrieti un comment cu tot ce va framanta, de la mancare pana la obezitatea de dupa, de la friguri canceroase pana la mirosul de parfum infect de la sute de persoane nespalate.

Ca sa nu stricam complet frumusetea serbarii scrieti si ce ati primit de craciun, cum ati petrecut ajunul si cu ce v-o incantat ajunul. Incep eu: luminile. Nu este nimic mai frumos decat mii de lumini sclipitoare in culori neon reflectand pe zapada. :)

Cheers.

0 comentarii Tuesday, December 8, 2009

10 pasi la fiecare 10 ani mergand 10 metrii. Acesta-i definitia mea pentru tara mea minunata.

Nu. Nu ma refer la faptul ca suntem incapabili sa gasim oameni politici de calitate sau la faptul ca suntem o tara incapabila de a crea un plan de structuralizare consistenta. Nu. Ma refer la ceva mult mai banal dar care de cativa ani ma scoate din sarite.

Suntem printre ultimele tari care primesc filmele noi. Cand restul inca era ocupat cu ultimul film Terminator, noi inca nici nu am auzit de lansarea lui. Sunt sigur ca multi dintre voi ati auzit de filme cum ar fi "9", "Sherlock Holmes" sau "Daybreaker". Si eu am auzit avand darul mistic numit internetul. *spooky*

Dar problema mea este ca cinematografele inca nu au auzit de ele si asta confirma bancul vechi romanesc.

Catastrofa globala. Supravietuitori putini. Cei care reusesc sa supravietuiasca urca intr-un avion si incep sa caute alti supravietuitori. Cauta zile intregi, deja stau pe ultimul strop de benzina cand unul dintre ei vede lumini. Coboara si se uita mirati la lumini, civilizatie, un oras intreg neafectat de catastrofa. Merge presedintele statelor unite (supravietuitor find, normal) la un localnic si-l intreaba "Domnule, unde suntem?" la care acesta-i raspunde "In romania, sefu'."
El presidente sta mirat vreo 2 minute dupa care zice "Incredibil. Dar cum e posibil ca sa nu fiti afectati. Era un razboi nuclear, etc,etc..." la care romanul "Eeeei sefule. Pai sti tu, noi romanii suntem cu 20 de ani in urma.".



Si astfel dragi copii am ajuns o tara care descarca torrente la greu si preferam sa ne uitam a filme acasa decat sa mergem la cinema deoarece, hai sa fim seriosi, cine are atata rabdare sa mai astepte 6 luni sa vada un film pe care ulterior o sa injure jumatate de saptamana.

La anu si la multi ani copii.

0 comentarii Thursday, December 3, 2009

Cu foarte mult drag ma dezamageste idea ca traiesc intr-o tara in care literalmente se poate orice. Daca nu ma crezi cauta orice clipulet de pe Youtube in care avem caroserie de Dacia montat pe o caruta sau babute care stau ornamentate pe gardul de la casa uitandu-se la SUV-urile, proprietarii carora (desi) plang de criza financiara ataseaza benzinaria dupa masina de 20+ de mii de EURO si fac turul europei.

Avem preturi constant in crestere, taxe care dispar cum sunt platite, o autostrada de 10 ani in constructie la care ne minunam ca in sfarsit am ajuns la 42 de km, politica pe toate paginile principale din ziar, spectacol peste spectacol cu Monica Columbeanu si multi, multi si inca si mai multi prosti care se uita cu atata interes la toate astea.

Ma intreb daca viata din tara asta e atat de neinteresanta incat suntem fortati sa ne uitam cu drag la toate cacaturile astea. Daca suntem chiar asa de lipsiti de momente interesante in propria noastra viata incat ne curg balele la cum nu stiu care milionar sau miliardar si-o bagat mandria in gura lu' "aia". Oare cum ar fi daca toti ne-am apuca de munca, daca ne-am ajuta reciproc in viata si daca am avea un sistem bugetar functional? Suna foarte SF, nu-i asa? Ei, uite ca la restul lumii cu chiu si cu vai a iesit miscarea.

Prostia e omniprezenta. Nu suntem singurii care cad in prapastia stupiditatii dar suntem dominanti in subiect pentru ca la noi incepe de la varful piramidei. Si cum sa nu fie asa din moment ce avem preoti, frate cu Isus care-si depun cererea pentru candidatie la presedintie? Singura fericire ce primesc din tot rahatul asta e faptul ca seara cand ajung acasa de la lucru rupt de oboseala, am ceva de care sa rad jumat de ora pana adorm. Sugestia mea este sa facem un corporate rebranching, ne aliam cu tara care a cumparat pana acum cea mai mare parte din tara asta si dam cu curul de pamant de fericire daca ajungem sa fim al 51lea stat al Americii in loc sa devenim o parte a Italiei.

Iubesc tara asta ca-mi da ceva de urat.
Cheers.

0 comentarii Friday, March 6, 2009

Dragi copii si spectatori trecatori; si aici cu foarte mare indulgenta zic COPII deoarece e vorba de o generatie mai batrana pe care ei n-au de unde sa o cunoasca cu adevarat. Iata suntem aici iar in prag de primavara si stau si ma uit afara pe geam cu replica memorabila "Si tot astept sa mi se-ntample ceva".

Haideti sa va spun o poveste despre timpuri de demult pe care cei cu care am experimentat-o imi amintesc cu drag (sau macar o senzatie de melancolie). Vremea in care betia era o conventie zilnica, cand a cunoaste oameni noi era o obligatie......vreme cand berea la halba te costa 19.000 oameni buni! NU, nu e nici o greseala de tipar, chiar am avut seri de betie in care rupeam orice bariera biologica.

Poate unii sunt prea tineri sau prea tarziu ajunsi in Cluj pentru a avea vreo idee despre localuri precum Zoro sau Music Pub (the real shit), niste localuri in care metalele erau la putere si dintr-un capat al localului in altul ajungeai in jumatate de ora ca dadeai mana cu fiecare persoana si primeai 5 beri (chiar erau seri in care am ajuns in capat de bar gata beat) si cel mai fain era ca nu erau probleme de grupulete diferite pentru un motiv foarte simplu: NU ERAU GRUPULETE. Motto-ul nostru zilnic "If you can drink as much as I can you're my friend." Poate gresesc aici dar sunt aproape sigur ca nu se aduna peste 100 de persoane pentru a discrimina si a face misto unul de celalalt.

Asadar, ce pula mea s-a intamplat cu lumea asta? Raspuns simplu: Cu timpul a inceput sa apara lume noua care stia cum sa distruga tot cheful, lume care a reusit sa ne dea pe toti afara din barurile preferate, lume care trebuia sa se dea in spectacol pana primea o palma si s-o dus plangand la altii in orice eventualitate rupand legatura pe aici pe acolo. Acum barurile bune au fost inchise sau vandute (ca metalarul nu bea nimeni asaca cine sa plateasca factura?), Mateiul a devenit un punct de intalnire de unde se indreapta la cele mai infecte localuri posibile si aici ma refer la localul nostru miraculos tinut in beci (nici nu trebuie sa dau nume si nu, not Janis, the other one) in care seara dupa seara se aduna lume de tot felul (aici ma refer doar la unii....cine nu se simte sa fie fericit....Live long and prosper).

Deci dragi copii acum stiti cum a fost inainte sa veniti si puteti sa multumiti persoanei de langa voi ca ati reusit sa stricati distractia tuturor si ca ati pierdut voi orice parte din ea.

Cheers mother fuckers.

1 comentarii Saturday, January 3, 2009

After spending your whole night watching some really stupid  sitcom that a friend recommended you actually start getting into it. It's hard to imagine how something so unreal and impossible or at the least improbabil can draw you in so hard. It's like when you're six and your grandpa tells you his veteran war stories near the camp fire or the first time you saw a horror flick and you spent the whole night in bed prefering to piss your pants rather than walking through the dark hallway to get to the toilet.

But in reality I guess the only real reason we actually get caught up in all these things is that deep down inside we actually want to believe those things. If nothing else but at least for that short while when you see friendship, scolding hatered or love. We actually want to belive that there actually is something at the end of the rainbow no matter how inane or stupid it might be.
Makes me realize how much I need a friend every now and then. Someone I can talk to, someone that makes fun of me till I'm broken into smaller pieces than a 10000 piece puzzle (trust me, that's pretty small) and at the same time someone you can hate so much in mutuality that you torture each other with the greatest of enjoyment.
Sometimes I wish my life could feel so complete with so little. Truth be told I really don't need all that much to be happy. A clear sky, a porch, cup of coffee from a corner pancake vendor and a pack of my favorite smokes (whatever they may be at the specific moment) -- and just someone to talk to passing time aimlessly.  I sometimes hate my life for all these things. The friends that eventually leave; the only love I've ever experienced washed down the drain in an instance after almost two years; the constant empty feeling in my stomache every morning I open my eyes.
I have no intention of going emo for any reason and no this is nothing like that. I seriously hate you.