Saturday, May 19, 2007

Multe zile se termină cam la fel cum au început. Din pat în pat, zi după zi şi în fiecare seară ne alintăm cumoditatea de saltea şi pernă cu amintiri noi. De ceva vreme această treaba nu mi s-o mai întâmplat. Patul meu în tăcere zace ca în ruine iar creierul meu cedează încetul cu încetul în nelămurire. De ce să fiu atat de singur. Dar asta în sine nu e o problema dar o oarecare porţie din mine nu vrea, nu doreşte să afle un răspuns. Mă întreb "De ce?" dar răspunsul nu vine iar în întunericul etern şi tăcerea pereţilor eu îmi închid ochii şi îmi readuc aminte că le deschid în aceeas fel, sub aceeasi condiţii.

0 comentarii:

Post a Comment